Nu-mi place / nu vreau sa gust din mancarea asta!

Cand ai copii sau cand te aflii in preajma copiilor altor parinti, la ora mesei, auzi adesea “nu-mi place mancarea asta!” sau “nu vreau mancarea aia!”. Discutiile pe care le au parintii cu copiii legate de mancare sunt de neimaginat. Din pacate, eu insumi ma surprind spunand ca nu imi place sau ca nu vreau sa gust  dintr-un anumit fel de mancare. Acest lucru ma intristeaza. Ca adult, o spun intr-un mod diferit decat copiii sau, uneori, dau de inteles ca mancarea nu este pe placul meu prin faptul ca nu ma servesc din acel fel de mancare.

Nu ma intelegeti gresit! Imi place aproape orice fel de mancare. Am calatorit pe aproape toate continentele (cu exceptia Antarcticii si a Australiei) si ma intereseaza sa descopar diferite culturi culinare. Ce nu mananc niciodata este peste si miel. Cred ca mi-am indus ideea ca sunt alergic la peste (am mancat cod de doua ori si de fiecare data m-am simtit rau), dar stiu ca nu sunt alergic la toate tipurile de peste. Doar ca nu imi place gustul de peste si nici de miel. Multi prieteni au incercat sa ma ajute, promitandu-mi sa gateasca peste care nu are gust de peste. Dar, atunci care mai este interesul in a manca peste? Mai bine mi-ar fi gatit vita care sa aibe gust de vita :)

Ideea este ca ma deranjeaza ca nu imi place pestele pentru ca arata nemaipomenit cand este prezentat frumos si pentru ca este adesea folosit in antreuri, la petreceri. Si mielul! Costite de miel, friptura, ragu, totul arata delicios...

Si atunci de ce nu imi place? Asa cum bine stiti deja unii dintre voi, motto-ul meu este: copiii nu sunt nascuti cu obiceiuri! Acesta este si motivul pentru care cred ca nu imi plac pestele si mielul. Provin dintr-o familie care a crescut porci si vaci generatii la rand si, pe langa asta, nici tatalui meu nu ii plac aceste doua feluri de mancare. Sunt sigur ca el nu a fost obisnuit cu ele, copil fiind, prin urmare, in copilarie, noi nu am avut niciodata la masa peste si miel. Intelegeti ce vreau sa spun?!

Cred ca nu imi plac pestele si mielul pentru ca nu am avut ocazia sa gust cand eram copil. Stiu ca unii oameni nu au fost expusi la anumite mancaruri in copilarie, dar au crescut si, ca adulti le consuma si le plac, insa asta nu schimba lucrurile pentru mine.

Pentru ca ma deranjeaza faptul ca nu imi plac anumite mancaruri, am incercat sa fac lucrurile diferit cu copiii mei. Inca de mici i-am expus la tot soiul de alimente, inclusiv peste si miel ;).

De asemenea, am incercat sa evitam sa intrebam copiii daca vor sau nu un anumit fel de mancare. Primesc ceea ce a fost pregatit si asta este! Daca iti este teama ca vei primi un raspuns pe care nu ti-l doresti, atunci nu pune intrebarea.

As minti sa spun ca a fost mereu usor, pentru ca nu a fost. Nu cred ca Annabella si Bertil sunt diferiti de ceilalti copii atunci cand vine vorba de testat limite, sau de a-si baga idei in cap despre ceea ce le place si ce nu.

Cand copiii sunt mici, trec de la lapte, la piureuri si apoi la mancaruri pasate. Cand ajung la urmatorul nivel, s-a demonstrat ca este mai usor sa ii convingi sa manance atunci cand vad exact ce este in farfurie. Acesta este motivul pentru care farfuriile compartimentate sunt atat de populare. Mazarea nu atinge carnea, carnea nu atinge cartofii, si asa mai departe. Si Annabella si Bertil au avut farfurii compartimentate si a functionat totul foarte bine. Dar am fost si constienti ca, adesea, cand copiilor nu le place ceva, este din cauza consistentei si a felului in care arata mancarea, mai mult decat din cauza gustului.

Acum cativa ani, Bertil si-a bagat in cap ca nu ii plac rosiile, iar Annabella dintr-o data nu mai manca ciuperci. Adorau sa manance feluri de mancare care contineau aceste doua alimente, dar cand venea vorba sa le consume separat, nu le placeau. Alta data, au fost morcovii si alte legume, pe care de altfel le mancau chiar dinainte sa mearga. Dar, asa cum sunt copiii, dintr-o data, nu au mai vrut.

In general, sunt o persoana calma si rabdatoare (nu ai de ales cand ai doi copii si o sotie cu temperament romanesc :)), asa ca, atunci cand copiii nu voiau sa manance morcovi, insistam si ma asiguram sa ii integrez in mancare astfel incat sa fie mai putin vizibili. De exemplu, mixam morcovii si ii puneam in sosul pentru spaghete. Acest lucru ne-a dat posibilitatea sa ii obisnuim cu gustul respectivelor alimente si, in acelasi timp, sa discutam despre ingredientele pe care le mancau si care totusi le placeau.

Pe langa faptul ca astfel le oferim sansa de a putea manca orice fel de mancare, ii si invatam sa manance sanatos. In mod straniu, pentru mancarea nesanatoasa nu au nevoie de ghidare :)

Asadar, de cand erau mici, am insistat sa manance salata la masa si sa bea apa, nu sucuri.

Si noi avem momente cand mancam nesanatos si bem sucuri. Preferata noastra este pizza home made, pe care punem cele mai grase ingrediente. De asemenea, luam mancare chinezeasca sau fast food. Dar cel mai adesea gatim si mancam acasa pentru ca Annabella este alergica la gluten, ceea ce inseamna ca se va simti rau daca mananca ceva care contine grau (faina etc.). In zona noastra, toate pizzeriile folosesc faina din grau si toate restaurantele folosesc paste normale, facute din grau.

Pentru noi ca familie, nu este nicio problema sa gatim fara gluten. Stim la ce sa fim atenti si din ce in ce mai multe magazine ofera o varietate mare de produse fara gluten. Chiar daca in zona noastra nu sunt restaurante care sa gateasca fara gluten, totusi incepe sa fie mai usor sa iesim in oras. Restaurantele au inceput sa specifice ce alergeni contin felurile lor de mancare, iar unele dintre ele gatesc chiar fara gluten. Ceea ce poti comanda este inca limitat, dar situatia se imbunatateste, iar Annabella se descurca de minune in a accepta faptul ca pur si simplu sunt anumite lucruri pe care nu le poate manca si niciodata nu este capricioasa pentru ca nu are mai multe optiuni. Cand nu stim unde vom manca si, ca sa fim siguri, adesea, luam cu noi paine sau paste fara gluten.

Din cauza problemei mele cu mancarea, pe care am mentionat-o mai devreme, si din cauza alergiei Annabellei, am discutat mult cu copiii despre nutritie. Nu este usor sa rezonezi cu copiii, ei nu sunt adulti mici, dar in cazul nostru, rabdarea si faptul ca am tot insistat, au dat rezultate. De altfel, nici nu imi mai amintesc cand am avut ultima discutie despre o mancare care sa nu le placa sau cand au refuzat ultima data sa incerce ceva nou. Astazi copiii mananca si le place totul. Pentru un parinte este minunat sa stie ca are copii pe care ii poate lua oriunde fara riscul de a face un scandal legat de mancare.

Probabil ca daca ii intrebati pe copiii nostri despre noi, vor spune ca suntem cam stricti si cam insistenti cand vine vorba sa incerce mancaruri. Dar, este amuzat ca tot ei vor fi primii care vor observa cand alti copii nu vor asculta sau nu se vor comporta corect la masa. Insa, i-am invatat sa nu predicam, sa nu comentam si sa nu judecam ceea ce fac altii, ci doar sa ne bucuram de ceea ce facem noi.

Pentru noi este cat se poate de clar ca fiecare este diferit, ca fiecare parinte are limitele lui (si nu exista parinte care sa nu fi zis da cand ar fi trebuit sa zica nu, sau invers). Aceasta este viata de parinte!

Dar, in calitatea noastra de parinti, trebuie sa ii invatam pe copii cum sa fie buni, sa ii tinem sanatosi si sa le asternem fundamentul pentru a deveni adulti sanatosi si respectuosi.

Cand ma uit in jurul meu, vad multi adulti care se gandesc la cum si-ar dori sa fie ca si parinti. Pentru mine, intrebarea a fost « ce fel de adulti imi doresc sa devina copiii mei ». Raspunsul la aceasta intrebare mi-a dat directia pentru ce fel de parinte trebuie sa fiu, dar aceasta este o discutie pentru un alt articol.

Ca de obicei, va multumesc pentru ca ne cititi si ne urmariti. Incercam sa scriem articole educative, informative, personale si pe cat posibil de relevante.

De asemenea, multumim pentru email-urile si mesajele private pe care ni le-ati trimis, cu comentarii si incurajari, pentru care va suntem recunoscatori.

Daca aveti subiecte despre care va doriti sa scriem, lasati-ne un mesaj. Pana atunci, vom posta articole cu teme pe care noi le consideram importante de abordat, sau cu situatii care ne-au marcat ca si parinti, ori despre alegerile si misiunea Adinish etc.

Dar pana atunci :)

Ture

translation missing: ro.blogs.sidebar.categories